Stiluri de invatare

TIPURI (STILURI) DE INVATARE

Elevii preferă să înveţe în diferite moduri: unora le place să studieze singuri, să acţioneze în grup, altora să stea liniştiţi deoparte şi să-i observe pe alţii. Alţii preferă să facă câte puţin din fiecare. Mulţi oameni învaţă în moduri diferite faţă de ceilalţi în funcţie de clasă socială, educaţie, vârstă, naţionalitate, rasă,cultură, religie.

Stilul de învăţare se referă la „simpla preferinţă pentru metoda prin care învăţăm şi ne aducem aminte ceea ce am învăţat”; se refera la faptul că indivizii procesează informaţiile în diferite moduri, care implică latura cognitivă, elemente afectiv-emoţionale, psihomotorii şi anumite caracteristici ale situaţiilor de învăţare.

Fiecare dintre noi are o capacitate de a învăţa în diferite moduri. Pentru a determina ce stil de învăţare avem, trebuie observam modul in care invăţăm ceva nou.

Specialiştii subliniază rolul deosebit pe care îl joacă cadrele didactice, contribuţia acestora „în meseria de a-i învăţa pe elevi cum să înveţe” adaptată nevoilor, intereselor, calităţilor personale, aspiraţiilor, stilului de învăţare identificat.

Invatarea şcolară este marcată de diferente individuale, de stiluri diferite în care elevii invată. Există o mare varietate de astfel de stiluri. Elevi diferiti invată în moduri diferite. Fiecare are modul lui preferat de a invăta; fiecare parcurge o situatie de invătare în maniera sa personală; fiecare reactionează în felul lui în fata unei sarcini de invătare; fiecare se angajează in chip personal în solutionarea problemei; fiecare are sensibilitatea lui la anumite lucruri şi ritmul propriu de invătare; fiecare îşi elaborează un stil de a gândi, de a memoriza etc. Elevi diferiti se folosesc de stiluri diferite. In activitatea lor de invătare independentă, ca şi în activitatea din clasă, ei folosesc pe cont propriu asemenea stiluri. De exemplu, unii elevi invată mai bine un continut extrem de structurat, de secvential, altii, dimpotrivă, principii generale; unii pot invăta cantităti mari de detalii, chiar de mare finete, in timp ce altii - aspectele globale, de sinteză etc.

Recunoasterea si inţelegerea acestor diferente în stilurile de invătare personale necesita, acceptarea si utilizarea unei mari varietati de metode, procedee, materiale didactice de prezentare a continuturilor noi.

Există mai multe stiluri de învăţare

După analizatorul implicat sunt 3 stiluri de învăţare de bază:

1.vizual - puncte tari:

·         Îşi amintesc ceea ce scriu şi citesc

·         Le plac prezentările şi proiectele vizuale

·         Îşi pot aminti foarte bine diagrame, titluri de capitole şi hărţi

·         Înţeleg cel mai bine informaţiile atunci când le văd

2.auditiv: punctele tari:

·         Îşi amintesc ceea ce aud şi ceea ce se spune

·         Le plac discuţiile din clasă şi cele în grupuri mici

·         Îşi pot aminti foarte bine instrucţiunile, sarcinile verbale/orale

·         Înţeleg cel mai bine informaţiile când le aud

3. tactil-kinestezic: punctele tari:

·         Îşi amintesc ceea ce fac şi experienţele personale la care au participat cu mâinile şi întreg corpul (mişcări şi atingeri)

·         Le place folosirea instrumentelor sau preferă lecţiile în care sunt implicaţi activi/participarea la activităţi practice

·         Îşi pot aminti foarte bine lucrurile pe care le-au făcut o dată, le-au exersat şi le-au aplicat în practică (memorie motrică)

·         Au o bună coordonare motorie

După eficienţă, învăţarea poate fi:

1.receptiv-reproductivă

2.inteligibilă

3.creativă

După modul de organizare a materialului de invăţat, distingem:

1.     învăţare programată

2.      euristică,

3.     algoritmică,

4.     prin modelare

5.     rezolvare de probleme,

6.      prin descoperire inductivă, deductivă analogică şi pe secvenţe operaţionale

După operaţiile şi mecanismele gândirii implicate în învăţare, deosebim:

1.     învăţare prin observare,

2.     imitare,

3.     prin condiţionare reflexă,

4.     condiţionare operantă,

5.     prin descriminare,

6.     asociere verbală,

7.     prin identificare

În funcţie de conţinutul învăţării, adică de ceea ce se învaţă, deosebim:

1.     învăţarea senzorio-motorie (învăţarea deprinderilor),

2.     învăţarea cognitivă (învăţarea noţiunilor),

3.      învăţarea afectivă (învăţarea convingerilor, sentimentelor, atitudinilor)

4.      învăţarea conduitei moral-civice.

Forme de invăţare

           1.Învăţarea spontană

           2.Invatarea neorganizată din cadrul familiei sau al profesiunilor

           3. Invăţarea scolară - are un caracter sistematic, organizat

                                           - este dirijată de către profesor

                                           - se realizează cu ajutorul unor metode şi tehnici eficiente de învăţare respectând principiile didactice

                                           - este supusă feed-back-ului, pe baza verificării şi evaluării permanente a rezultatelor obţinute de elevi, fiind ameliorată prin corectarea greşelilor.

4.Învăţarea socială constă în insuşirea experienţei social-istorice de către tânăra generaţie, în scopul formării comportamentului social.

Există de fapt, două forme mari de învăţare în care se încadrează toate tipurile analizate mai sus: spontană şi sistematică.

In concluzie, nu se fac aprecieri daca un stil de invatare este mai bun decat altul. Principalul este ca fiecare elev tinde sa-si formeze, cu timpul, un stil propriu de invatare, si pe care, practicându-1 sistematic, se va gasi intr-o situatie confortabila.

Profesorul trebuie sa evalueze corect diferite stiluri de invatare si sa elaboreze lectii care sa se adreseze acestor stiluri; sa permita fiecarui copil sa invete folosind stilul sau specific.