1) Invatarea prin descoperire
Cerinta acestui tip de invatare este efortul propriu. Modalitatea de a intra in posesia cunostintelor se bazeaza pe cunostintele anterioare, pe organizarea si ordonarea lor.
Ofera un nivel superior de independenta si libertate de actiune. Stimuleaza creativitatea, dezvolta motivatia si creeaza sentimentul de succes care este favorabil invatarii si descoperirii.
In incercarea de a gasi cauzele fenomenelor si explicatiile lor, cunostintele sunt mai bine intelese si fixate. Ajuta elevii sa delimiteze esentialul de neesential, de a nu se pierde in detalii nesemnificative in dauna intelegerii elementelor fundamentele.
Copilul poate fi orientat in observatie ceea ce duce la mobilizarea efortului mental si la gasirea informatiei relevante.
2) Invatarea problematizata
Acest tip de invatare vizeaza asimilarea cunostintelor pe baza rezolvarii de probleme. Este o metoda de invatare scolara activa si valoroasa. Situatia problematica da o stare contradictorie intre ceea ce stia copilul si elementul de noutate si surpriza. Ea cere o cercetare a informatiei, deci genereaza curiozitate, nedumerire si mobilizeaza capacitatile de cunoastere. Invatarea scolara devine activa si incita la investigatii. Astfel este solicitata gandirea si este influentat pozitiv comportamentul de invatare.
3) Invatarea prin imitatie
La baza acestui tip de invatare sta observatia. Este specifica copilului mic. Pana la 6 ani imitatia este esenta invatarii. La 3 ani copilul imita actiunile parintilor, dupa aceasta varsta imita personalitatea lor.
In scoala acest tip de invatare se foloseste in special in asimilarea deprinderilor sportive sau profesionale.
Se intalneste si in viata sociala, mai ales in momentul in care omul se afla intr-un mediu strain. Inainte de a face ceva se uita sa vada cum fac altii, sa cunoasca obiceiurile locului; inainte de a manca un fruct nou se uita sa vada care parte se mananca, cum se desface etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu